sâmbătă, 23 august 2008
marți, 19 august 2008
Search lyrics
joi, 7 august 2008
excursii
Creasta Cocosului
Consemnare 2 august 2008
M-ţii Gutîi
Creasta Cocoşului-Secătura
Frumuseţea, puterea de fascinaţie a unui loc, grandoarea, monumentalitatea acestuia nu rezidă, neapărat, în masivitate şi înălţime. Mi-am dat seama, nu pentru prima oară, de acest lucru efectuînd decurînd o nouă, scurtă tură, în acest peisaj apropiat Băii Mari (25 km pe DN18).
De remarcat în mod deosebit efortul, şi rezultatele pe măsură, ale Salvamont Baia Mare care au remarcat cubandă albastră traseul Baia Sprie-Cantonul Silvic 1 (de pe DN18)-Poiana Boului (2-21/2 h) pe Drumul Măriuţii, respectiv cu bandă roşie, prin Pasul Gutâi (987 m-HanulPintea Viteazu) vf. Igniş- 1307 m/Creasta Cocoşului-1428 m (5-7 ore), din care traseul spre Creasta Cocoşului se parcurge, fără dificultate, în 11/2-2 h.
Fericită ideea ca în Pasul Gutâi, la debutul traseului spre cel mai circulat traseu, Poiana Boului-refugiul Salvamont -Masa Domnilor-Creasta Cocoşului să se fi amplasat, pe un trunchi-suport amintind de o tradiţională troiţă, un panou cu harta turistică a masivului, relaţii ref. la marcaje, timpi de parcurs, tel. Salvamont etc.
Dacă Creasta Cocoşului a atras turişti apoi alpinişti, începători, parcurgînd emoţionaţi traseele şcoală, sau avansaţi, angrenaţi în diverse competiţii, prin ineditul formei, pereţii săi andezitici, oglindirea în misterioasele Tăuri ale Chendreoaiei(funduri sau ochi de mare) situate înspreN, într-o vastă turbărie activă, dacă vf. Gutâi (1443 m) şi Gutîiul Mic (Trei Apostoli) au constituit adesea obiectul unor trasee de creastă sau circuite turistice de max. o zi (uneori integrîndu-se şi Tăul Morărenilor de pe versantul estic, dinspre loc. Mara), vf. Secătura, cuLaba de Iepure, ciudatele-i forme de piatră, suprapuse plăcinte, pinteni avîntaţi, turnuri, gheare, donjoane, forturi, citadele ruiniforme, sfincsi ciclopici etc., situat oarecum într-o parte, a rămas de cele mai multe ori neglijată mai ales că, toată acea lume a formelor de basm se pune în valoare în a doua parte a zilei, atunci cînd soarele, străluminîndu-le, le face să se înalţe spectaculos peste brîul îngust de făget cu pahidermice trunchiuri argintii, irizate ciudat cu vişiniu.
Abordarea vf. Secătura este extrem de facilă. Imediat ce am ajuns sub Secătura, în dreptul turbăriei, identificabile mulţumită aspectului defarfurie răsturnată cu fundul în sus (la sfărşitul lunii mai decorată cu albele pămătufuri de Barba moşului) , urmînd marcajul bandă roşie, ne orientăm la dreapta (spre aceasta, S) parcurgînd ascendent un sinuos fost drum de TAF, înierbat. Ajunsi la lizieră continuăm ocolirea prin dreapta, prin pajiştea alpină sau, pe poteca pastorală ce copiază fidel stîncăriileS-SV ale Secăturii, suind apoi ceva mai susţinut, trecînd pe lîngă o mică grotă (la stg. potecii, posibil refugiu în caz de vreme neprielnică) , ieşind apoi printre tufe de ienupăriş în gol alpin, de aici, spre vf. Secătura situat la aprox. 15-20 min. mai sus deplasarea efectuîndu-se pe potecile săpate an de an de turmele de oi şi capre.
Dacă nu dorim să suim pe vf. Secătura şi continuăm, printr-o mică înşeuare a brîului de făget, spre poienile alpine sudice de sub Secătura şi Gutâiul Domanei, în max. 10 min., dăm pe stg. de un izvor excelent, cu apă rece gheaţă şi o poiană frumoasă, prelungită cu limbi descendente spre poteca ce, acompaniind un incipient pîrîiaş, ne scoate repede la Cab. Minieră Cavnic (posibil, excelent loc de cazare după o prealabilă programare). Din poiană, primăvara şi toamna punctată de părăluţe -Bellis perenis privind spre masiv (E-NE) avem o încîntătoare imagine, aproape similară celei din rezervaţia M-ţilor Apuseni, Scăriţa-Belioara. Există posibilitatea abordării platoului alpin al Gutîiului pe potecă pastorală şi din această poiană, ajunşi sus, putînd opta spre vf. Secătura, Laba de Iepure, Creasta Cocoşului (prin traversarea spre E-NE, primăvara, din mustul topindei zăpezi, întîmpinîndu-ne mii şi mii de brînduşe-Crochus vernus, violete dar şi frecvente mutanţe cu petale albe, ghiocei bogaţi/luşcuţe-Leucojum verum , călugări/măseaua ciute/cocoşei-Eryhronium dens canis, degetăruţi -Soldanella hungarica, primule-Primula veris, Floarea Paştelui- Anemone nemorosa , brebenei -Coryalis cava, viorele -Scilla bifolia, etc. , vara savuroasele fructe dulci-acrişoare de afin -Vaccinium myrtillus sau cele acrişor-amărui de merişor Vaccinium viti idae).
După furtuni, ploi de primăvară/vară, atunci cînd negurile lăptos-albe se ridică leneşe din brîul de făgetul, punctat cu verzi-întunecate lumînări de molid, eliberînd treptat formaţiunile stîncoase cu siluete misterioase de stafii, Secătura, ca şi întreg versantulN-NV, tăiat de fuiorul unui pîrîu prăbuşit în frumoasă cascadă, ce o leagă de Crasta Cocoşului, pare o amplă, inegalabilă stampă japoneză. Surprinderea hergheliilor de cai scoşi de moroşeni la păscut, după lucrările de primăvară, pe platoul alpin, în zona de La valauă, deasupra cascadei, ivindu-se magic din spuma aceloraşi neguri frizează suprarealul.
Am avut şansa de-a cunoaşte, puţin cîte puţin, frumuseţile treptat revelate ale Secăturii, Gutâiului Doamnei, celor Trei Apostoli, bătînd, indiferent de anotimp/momentul zilei, metodic, mereu atent la detalii, la impactul luminii, flora extrem de generoasă, surprinzînd, absolut neaşteptat, proiecţia stîncăriilor în efemera oglindă a ochiurilor nivale de apă , chiar si zborul-săgeată al cîtorva raţe sălbatice ce găsiseră cele 3-4 tăuşoare-turbării, decise să cuibărească atipic, în zonă.
Consemnare 2 august 2008
M-ţii Gutîi
Creasta Cocoşului-Secătura
Frumuseţea, puterea de fascinaţie a unui loc, grandoarea, monumentalitatea acestuia nu rezidă, neapărat, în masivitate şi înălţime. Mi-am dat seama, nu pentru prima oară, de acest lucru efectuînd decurînd o nouă, scurtă tură, în acest peisaj apropiat Băii Mari (25 km pe DN18).
De remarcat în mod deosebit efortul, şi rezultatele pe măsură, ale Salvamont Baia Mare care au remarcat cubandă albastră traseul Baia Sprie-Cantonul Silvic 1 (de pe DN18)-Poiana Boului (2-21/2 h) pe Drumul Măriuţii, respectiv cu bandă roşie, prin Pasul Gutâi (987 m-HanulPintea Viteazu) vf. Igniş- 1307 m/Creasta Cocoşului-1428 m (5-7 ore), din care traseul spre Creasta Cocoşului se parcurge, fără dificultate, în 11/2-2 h.
Fericită ideea ca în Pasul Gutâi, la debutul traseului spre cel mai circulat traseu, Poiana Boului-refugiul Salvamont -Masa Domnilor-Creasta Cocoşului să se fi amplasat, pe un trunchi-suport amintind de o tradiţională troiţă, un panou cu harta turistică a masivului, relaţii ref. la marcaje, timpi de parcurs, tel. Salvamont etc.
Dacă Creasta Cocoşului a atras turişti apoi alpinişti, începători, parcurgînd emoţionaţi traseele şcoală, sau avansaţi, angrenaţi în diverse competiţii, prin ineditul formei, pereţii săi andezitici, oglindirea în misterioasele Tăuri ale Chendreoaiei(funduri sau ochi de mare) situate înspreN, într-o vastă turbărie activă, dacă vf. Gutâi (1443 m) şi Gutîiul Mic (Trei Apostoli) au constituit adesea obiectul unor trasee de creastă sau circuite turistice de max. o zi (uneori integrîndu-se şi Tăul Morărenilor de pe versantul estic, dinspre loc. Mara), vf. Secătura, cuLaba de Iepure, ciudatele-i forme de piatră, suprapuse plăcinte, pinteni avîntaţi, turnuri, gheare, donjoane, forturi, citadele ruiniforme, sfincsi ciclopici etc., situat oarecum într-o parte, a rămas de cele mai multe ori neglijată mai ales că, toată acea lume a formelor de basm se pune în valoare în a doua parte a zilei, atunci cînd soarele, străluminîndu-le, le face să se înalţe spectaculos peste brîul îngust de făget cu pahidermice trunchiuri argintii, irizate ciudat cu vişiniu.
Abordarea vf. Secătura este extrem de facilă. Imediat ce am ajuns sub Secătura, în dreptul turbăriei, identificabile mulţumită aspectului defarfurie răsturnată cu fundul în sus (la sfărşitul lunii mai decorată cu albele pămătufuri de Barba moşului) , urmînd marcajul bandă roşie, ne orientăm la dreapta (spre aceasta, S) parcurgînd ascendent un sinuos fost drum de TAF, înierbat. Ajunsi la lizieră continuăm ocolirea prin dreapta, prin pajiştea alpină sau, pe poteca pastorală ce copiază fidel stîncăriileS-SV ale Secăturii, suind apoi ceva mai susţinut, trecînd pe lîngă o mică grotă (la stg. potecii, posibil refugiu în caz de vreme neprielnică) , ieşind apoi printre tufe de ienupăriş în gol alpin, de aici, spre vf. Secătura situat la aprox. 15-20 min. mai sus deplasarea efectuîndu-se pe potecile săpate an de an de turmele de oi şi capre.
Dacă nu dorim să suim pe vf. Secătura şi continuăm, printr-o mică înşeuare a brîului de făget, spre poienile alpine sudice de sub Secătura şi Gutâiul Domanei, în max. 10 min., dăm pe stg. de un izvor excelent, cu apă rece gheaţă şi o poiană frumoasă, prelungită cu limbi descendente spre poteca ce, acompaniind un incipient pîrîiaş, ne scoate repede la Cab. Minieră Cavnic (posibil, excelent loc de cazare după o prealabilă programare). Din poiană, primăvara şi toamna punctată de părăluţe -Bellis perenis privind spre masiv (E-NE) avem o încîntătoare imagine, aproape similară celei din rezervaţia M-ţilor Apuseni, Scăriţa-Belioara. Există posibilitatea abordării platoului alpin al Gutîiului pe potecă pastorală şi din această poiană, ajunşi sus, putînd opta spre vf. Secătura, Laba de Iepure, Creasta Cocoşului (prin traversarea spre E-NE, primăvara, din mustul topindei zăpezi, întîmpinîndu-ne mii şi mii de brînduşe-Crochus vernus, violete dar şi frecvente mutanţe cu petale albe, ghiocei bogaţi/luşcuţe-Leucojum verum , călugări/măseaua ciute/cocoşei-Eryhronium dens canis, degetăruţi -Soldanella hungarica, primule-Primula veris, Floarea Paştelui- Anemone nemorosa , brebenei -Coryalis cava, viorele -Scilla bifolia, etc. , vara savuroasele fructe dulci-acrişoare de afin -Vaccinium myrtillus sau cele acrişor-amărui de merişor Vaccinium viti idae).
După furtuni, ploi de primăvară/vară, atunci cînd negurile lăptos-albe se ridică leneşe din brîul de făgetul, punctat cu verzi-întunecate lumînări de molid, eliberînd treptat formaţiunile stîncoase cu siluete misterioase de stafii, Secătura, ca şi întreg versantulN-NV, tăiat de fuiorul unui pîrîu prăbuşit în frumoasă cascadă, ce o leagă de Crasta Cocoşului, pare o amplă, inegalabilă stampă japoneză. Surprinderea hergheliilor de cai scoşi de moroşeni la păscut, după lucrările de primăvară, pe platoul alpin, în zona de La valauă, deasupra cascadei, ivindu-se magic din spuma aceloraşi neguri frizează suprarealul.
Am avut şansa de-a cunoaşte, puţin cîte puţin, frumuseţile treptat revelate ale Secăturii, Gutâiului Doamnei, celor Trei Apostoli, bătînd, indiferent de anotimp/momentul zilei, metodic, mereu atent la detalii, la impactul luminii, flora extrem de generoasă, surprinzînd, absolut neaşteptat, proiecţia stîncăriilor în efemera oglindă a ochiurilor nivale de apă , chiar si zborul-săgeată al cîtorva raţe sălbatice ce găsiseră cele 3-4 tăuşoare-turbării, decise să cuibărească atipic, în zonă.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
